Horea Mihai Badau

blog de ardelean

Cu ce ma ocup

„Ziua fara televizor“ si „Antibecalizarea“, doua campanii necesare. Interviu cu Horia Mihai BADAU

Ovidiu SIMONCA

Horia Mihai Badau este presedintele Asociatiei Consumatorilor de Media. Asociatia a lansat doua campanii: „Ziua fara televizor“ si „Antibecalizarea“. In fiecare vineri, de la ora 17.00, in Club A, toti cei care sint nemultumiti de programele televiziunilor pot participa la „Ziua fara televizor“. Cum programele televiziunilor s-au degradat simtitor in ultima vreme, fiecare protest civic care incearca sa imbunatateasca programele televiziunilor ar trebui sa fie luat in seama.

Ce este „Ziua fara televizor“, propusa de Asociatia Consumatorilor de Media?
E o forma de protest fata de violenta si senzationalismul ieftin din jurnalele de stiri, fata de programele de proasta calitate. Noi am propus ca in fiecare vineri, la ora 17.00, sa inchidem televizoarele, exact cind incep jurnalele cu stiri insingerate, si facem altceva: mergem intr-un club unde vedem teatru, ascultam muzica, participam la dezbateri.

Cine vreti sa inchida televizoarele la ora 17.00?
Toti cei care s-au saturat de asemenea stiri. Cu o zi inainte, dam un mesaj pe Internet, la toate adresele la care avem acces; ii rugam sa inchida televizoarele si ii invitam sa dezbata, in Club A, problemele din media, modul in care manipuleaza televiziunile, modul in care gindesc jurnalistii, cum se face selectia stirilor. „Ziua fara televizor“ e un semnal de alarma care spune in esenta: nu vrem sa ne mai uitam la asa ceva, la stirile insingerate, la stirile cu foarte multa violenta. Speram ca actiunea sa se extinda si din ce in ce mai multa lume sa tina televizorul inchis la ora 17.00. In luna martie, vom merge in zece orase din tara sa convingem lumea sa tina inchis televizorul. Dupa Bucuresti, vrem sa apara si alti telespectatori care sa nu se mai uite la televizor, la ora 17.00. Vrem ca protestul nostru sa ia amploare, sa se vada si in audienta, sa scada rating-ul unor asemenea jurnale de stiri.

Recapitulind, ce puneti in loc?
Teatru, concerte de muzica folk, rock, proiectii de scurtmetraje cu subiecte despre mass-media. Alternativa la productiile televizate de proasta calitate sint evenimentele culturale facute atractiv si dezbaterile unde telespectatorii se implica, unde se spun nemultumirile, cu curaj, fara inhibitii. Nimeni n-are ce pierde daca gindeste critic si protesteaza fata de puzderia de emisiuni televizate de proasta calitate. Am facut dezbateri unde au participat: Cristian Tudor Popescu, presedintele CRP, Ioana Avadani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, Gelu Trandafir, Rasvan Popescu si Gabriela Stoica, de la CNA, Florin Tudose – medic psihiatru. Evenimentele culturale sint realizate de studenti la teatru, de folkisti, de trupe de rock. Toti participa benevol, prin voluntariat. Noi colaboram si cu o organizatie din Statele Unite care organizeaza „Saptamina fara televizor“.

Jurnalistii romani de televiziune s-au indepartat de agenda publicului

Ce efect are, in Statele Unite, „Saptamina fara televizor“?
Are un mare efect si actiunea este sprijinita de mari firme, de institutii publice: bibliotecile au intrare gratuita, se fac reduceri la cinematografe, la salile de sport, cartile se vind cu reduceri. Se cauta sa se construiasca o alternativa la televiziune, viata nu incepe si nu se termina in fata televizorului. Cei care rezista toata saptamina fara televizor primesc diplome, insigne, li se dau recompense simbolice. In Statele Unite, colaborarea jurnalisti-public este atit de strinsa incit, inainte de a se lansa un nou program, publicul este consultat.

In România e „Ziua fara televizor“. Credeti ca in România situatia este atit de grava incit e nevoie de un astfel de protest?
Noi am ajuns la forma aceasta de protest deoarece ni se pare ca situatia degenereaza si nu se mai poate opri. E o avalansa de productii de prost-gust, care cresc ca un bulgare de zapada. Reality show-uri cu potentatii momentului; Tradati in dragoste se multiplica; avem Neveste de fotbalisti. Vedem ca e o recrudescenta a programelor de acest tip. Ni se pare ca numai o forma de protest foarte directa ar putea sa atraga atentia. Publicul vine in numar foarte mare la actiunile noastre, am pus afise in facultati, am anuntat pe Internet. Le place foarte mult ideea de a avea opinii, le place ca se pot implica, ca pot protesta impotriva programelor, ca pot sa-i ia la rost pe cei care cultiva prostia in televiziuni. La Club A, tot timpul, sala a fost arhiplina si am avut un public entuziast. Publicul vede ca se poate, ca iese din amorteala, din pasivitate. E un lucru foarte important ca lumea a inceput sa aiba opinii si a inceput sa le exprime cu voce tare.

Televiziunile va pot raspunde foarte simplu: asta cere publicul, facem rating.
Prima noastra dezbatere din acest an a fost intitulata: Agenda publicului – agenda jurnalistului: in divort? Intrebarea pe care am pus-o in dezbatere a fost daca agenda jurnalistului o urmeaza pe cea a publicului sau o determina. Intr-adevar, trebuie sa stim daca e reala aceasta justificare: domnule, nu putem sa facem nimic, asta cere publicul… La acea dezbatere concluzia a fost ca jurnalistul s-a lasat dus de val: stimulind instinctele primare ale telespectatorului determini audienta cel mai usor. Jurnalistul a inceput sa pedaleze la nesfirsit pe instinctele primare. Asta din comoditate, din neprofesionalism: cel mai usor tip de productie de televiziune este cel de stimulare a instinctelor primare. Consuma putin timp, putini bani, putin rationament, nu necesita efort creativ. Eu cred ca jurnalistii si producatorii de televiziune s-au indepartat de agenda publicului. Cind am pornit actiunea „Ziua fara televizor“ am strins semnaturi pe strada. Am facut un chestionar si am umblat o zi prin Bucuresti. Nimeni nu mai vrea violenta la stiri, nimeni nu mai vrea crime, violuri, lumea s-a saturat de asemenea stiri. Vrem sa punem aceleasi intrebari si in cele zece orase unde vom merge in martie. Vom intocmi un material de sinteza despre ce vrea publicul, ce vor telespectatorii.

Ce puteti face mai departe cu sinteza acestor chestionare? Puteti avea vreun efect asupra programelor de televizune?
La inceput, probabil ca televiziunile nu isi vor modifica programele in functie de chestionarele noastre. Dar vom merge mai departe, vom intreba tot mai multa lume, vom aduna tot mai multe pareri. Daca exista un curent majoritar impotriva stirilor violente, impotriva senzationalismului ieftin, impotriva programelor de prostire a populatiei, asta se va vedea din ce spune publicul. Toate cercetarile noastre vor fi trimise televiziunilor. Undeva se va rupe acest lant de manipulare a populatiei prin programe proaste. Televiziunile trebuie sa se democratizeze, sa tina cont de cererile publicului. Si vom face si alte actiuni. Vineri, in aceasta saptamina, vom merge in fata ProTV-ului si vom aprinde luminari in semn de solidaritate cu victimele care sint prezentate la acea ora pe ecran. Durerea unei familii, moartea unui om ajung sa fie exploatate senzationalist, sa fie expuse fara rusine. Vor fi acolo, la ProTV, si membri ai Asociatiei victimelor accidentelor rutiere.

Unii jurnalisti au fost speriati

Stiu ca ati pornit si o campanie antibecalizare. Care este scopul acestei campanii?
Noi am pornit chiar de la afirmatia celui fata de care protestam. Becali a spus ca vrea sa becalizeze România. Noi am inteles ca se vrea impunerea unui model mediatic, care va contine toate lucrurile fata de care noi sintem contra: prostul gust, vulgaritatea, minciuna. Raspunsul nostru a fost: nu vrem sa fim becalizati! Daca asta ni se propune si mass-media colaboreaza, atunci sa se stie ca noi nu vrem asa ceva. Daca sint citiva oameni – multi, putini, nu conteaza – care nu vor extinderea modelului Becali, trebuie sa se tina cont de ei. Am demarat o campanie, inceputa cu o dezbatere organizata la „Cafeneaua jurnalistilor“, unde am chemat jurnalisti. Reactia lor a fost, din pacate, negativa. Cei mai multi jurnalisti prezenti la dezbatere au refuzat sa participe la campania antibecalizare, i-au negat rosturile, unii au fost speriati.

Am vazut unele reactii; Mihai Tatulici a spus ca „actiunea este moarta din fasa“, Radu Moraru a considerat-o „o diversiune“ si s-a intrebat daca asta e „problema României: becalizarea“, iar Lucian Mindruta a cerut schimbarea subiectului intrebind ironic de ce nu vorbiti despre Nicoleta Luciu.
Exact. Aceastea au fost reactiile publice. Dar au fost si multi jurnalisti care au refuzat sa participe la dezbatere.

Pe ce motive?
Din cei care au refuzat sa vina, o parte erau speriati de posibile consecinte. Am auzit pareri ca toti cei care vor adera la campania antibecalizare vor lua bataie pe strada; unii mi-au spus la telefon, cind i-am invitat, ca nu trebuie sa te pui cu asemenea oameni. Altii aveau alte temeri: ca si-ar putea pierde locul de munca. Din cei prezenti la dezbatere, Mihai Tatulici spunea ca o astfel de actiune nu va avea nici un succes, ca Becali nu poate fi oprit. Am intilnit foarte des aceasta idee: nu poate fi oprit, nu ai ce sa faci.

Dvs. ce propuneti, sa nu apara deloc Becali la televiziune?
Nu, in nici un caz. Noi nu ne-am ridicat impotriva persoanei Gigi Becali, ci impotriva acestui mod de ploconire a televiziunilor fata de Gigi Becali. N-avem nimic impotriva ca Becali sa fie invitat intr-un talk-show, dar sa nu fie singur, sa existe contrapondere, sa avem un moderator care sa-l puna la punct sau chiar sa intrerupa emisiunea cind Becali jigneste. Dar ce fel de neutralitate jurnalistica este aceea cind Becali vine la o emisiune, pe banda se titreaza Becali vorbeste poporului, iar moderatorul ii ridica mingi la fileu? Asta e neutralitate?

Nimeni din televiziuni n-a sprijinit demersul nostru

Dumneavoastra ati spus la acea dezbatere: „Nu mai vrem sa-l vedem pe Becali la televizor! Nu vrem sa fim becalizati!“.
Acea afirmatie, asa cum a fost difuzata de presa, a fost scoasa din context. Nu e un demers impotriva persoanei, ci impotriva ideii si a comportamentului televiziunilor.

Au fost realizatori de televiziune care sa va spuna: da, faceti un demers corect, nici noi nu mai vrem sa-l prezentam in exces pe Gigi Becali?
Nu.

Va mai intreb o data: nimeni din televiziuni n-a sustinut demersul Asociatiei Consumatorilor de Media in campania antibecalizare?
Nu. Dupa dezbatere, Gigi Becali a fost si mai mult mediatizat. In zilele imediat urmatoare, eu am primit doua invitatii: sa intervin prin telefon in doua emisiuni, unde invitatul din studio era Gigi Becali. Singurul invitat. Era vorba de prezenta lui Gigi Becali la emisiunea In miezul problemei, de la National TV, si la Dan Diaconescu in direct. Gigi Becali avea un spatiu imens de exprimare, iar eu trebuia sa intervin citeva minute prin telefon. Am refuzat amindoua invitatiile. Am urmarit emisiunile si am vazut ca nici unul dintre cei doi realizatori, Madalin Ionescu si Dan Diaconescu, n-au sprijinit demersul nostru.

S-a filmat cum vorbeste singur cu elefantii

Aveti o explicatie a faptului ca becalizarea ia amploare in televiziunile românesti?
Deocamdata avem citeva fapte: avem declaratia lui Gigi Becali, de la emisiunea Nasu’, unde acesta a spus ca a platit ca sa fie mediatizat prin intermediul ProTV. Mediatizat in exces, de patru-cinci ori intr-un jurnal de stiri. Acelea nu mai erau stiri, ci erau stiri platite, unde apareau Gigi Becali si Hotelul Mariott. Noi eram surprinsi neplacut pentru ca vedeam o avalansa de stiri cu Gigi Becali; el era inregistrat si din fiecare propozitie a sa se facea cite o stire. Noi am sesizat Clubul Român de Presa. La Pro TV s-a mai intimplat o ciudatenie: am vazut, prezentata ca stire, vacanta lui Tintareanu in Africa. Omul s-a dus in Africa si s-a filmat singur cum vorbeste cu elefantii, cum prepara mici in desert. Si Pro TV a prezentat imaginile lui Tintareanu. Patru minute. Foarte mult pentru o televiziune comerciala. Acum avem o alta intrebare: exista talk-show-uri unde Gigi Becali a platit ca sa apara? Ceva e dubios la anumite talk-show-uri: exista emisiuni cu un singur invitat, care isi expune ideile asa cum vrea el, iar moderatorul e un fel de instrument, intrebarile sint mingi la fileu.

Situatia pare sa fie asta: Gigi Becali a platit ca sa apara la stiri si s-a folosit de ProTV ca sa-si acopere niste datorii financiare, lucru recunoscut de Fatih Taher in ziarul Cotidianul. Ce contine sesizarea catre Clubul Român de Presa?
In sesizarea noastra catre CRP am semnalat „difuzarea de catre ProTV a unor stiri despre Gigi Becali, in contul datoriilor pe care televiziunea din Pache Protopopescu le avea fata de omul de afaceri. Stirile respective, in numar mare, au fost difuzate la ore de maxima audienta, fara a se specifica in vreun fel faptul ca era vorba despre publicitate. In acest fel, telespectatorii au fost inselati, criteriul interesului public fiind inlocuit de aranjamente financiare de culise. Astfel, a fost incalcat dreptul publicului la informare corecta. Considerind ca este important ca publicul sa afle daca intr-adevar stirile cu Gigi Becali de la ProTV au fost difuzate din ratiuni comerciale, nu jurnalistice, va solicitam sa luati in discutie acest caz, pentru aflarea adevarului“.

Care a fost raspunsul Clubului Român de Presa?
In aceeasi zi in care am trimis sesizarea am primit un raspuns in care eram informati ca sesizarea noastra va fi pe ordinea de zi la prima sedinta a Consiliului de Onoare al CRP. E un semnal bun: ni s-a raspuns prompt si se va discuta acest caz.

Ati sesizat si CNA-ul?
CNA-ul s-a derobat, CNA-ul a spus ca nu sint dovezi, a precizat ca va reactiona daca exista un contract scris. Noi sintem membri in Conventia Organizatiilor de Media si aceasta organizatie a trimis o sesizare la CNA.


Ce ar trebui verificat in cazul relatiei dintre Gigi Becali si ProTV?
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigatie a facut o ancheta, a cercetat documentele contabile care aratau ca Becali nu a mintit la emisiunea Nasu’ la care a participat. Exista un inventar de facturi si de intrari-iesiri care sint atasate sesizarii catre Garda Financiara facuta de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigatie. Vom vedea raspunsul. Dincolo de aspectul legal, trebuie sa discutam si despre aspectele morale ale chestiunii.

Se vor afla jurnalistii care au luat bani

Ce e grav in comportamentul lui Gigi Becali?
In primul rind, se foloseste de un post de televiziune ca sa cistige capital media, simpatie, pacaleste telespectatorii. Motivatia postului de televiziune este ca publicul vrea stiri cu Gigi Becali, dar uite ca nu e asa. Pubicul nu e ahtiat dupa Gigi Becali, el apare pentru ca a platit. E foarte grav sa inlocuiesti interesul public cu criteriul financiar. Acestea sint mici exemple dintr-o masa de emisiuni care duc la imbecilizare… n-am un cuvint mai usor. Dar, vedeti, toate emisiunile copiaza acelasi tip de programe, se multiplica prostia. Unde e creativitatea? Unde sint programele originale?

Ce reactii aveti de la telespectatori la campania antibecalizare?
Reactii foarte bune. Lumea ne cauta, ne spune sa continuam, sa mergem mai departe, sa nu ne lasam. Exista si un sprijin tacit al unor jurnalisti, care imi mai dau cite un telefon: ce ideea buna, dar noi nu putem sa spunem nimic pe fata. Trebuie mai mult curaj. Pina la urma eu cred ca se vor afla jurnalistii care au luat bani de la Gigi Becali. S-ar putea sa o spuna chiar Becali, daca nu va fi multumit de spatiul pe care il primeste la televiziuni. Cazul de la ProTV nu cred ca e izolat.

Sa va intreb clar: credeti ca Becali isi plateste aparitiile la TV?
Da, eu cred ca da.

Acesta e, oare, motivul pentru care nimeni din televiziuni nu e de partea campaniei antibecalizare?
Eu as spera sa nu fie asa si ar fi pacat sa fie asa. Fiecare jurnalist are pretul lui si ar fi pacat sa aiba un pret stabilit de Gigi Becali. Cine ia bani ar trebui sa spuna: eu sint platit de Gigi Becali! Luati-ma ca atare! Si atunci ne vom uita la un talk-show cum ne uitam la emisiuni publicitare. Unii ziaristi vor sa para si campionii democratiei si sa ia si bani de la Becali. Asta e urit! Dar minciuna are picioare scurte. Mai bine ar recunoaste acum…

Cind aflam ca Becali isi plateste aparitiile, situatia lui e deja compromisa. „Imparatul e gol“ si goliciunea lui nu poate fi ascunsa doar de banii pe care ii arunca in stinga si in dreapta.
Eu sper – de fapt sint convins – ca vom afla tot mai multe informatii despre cum a ajuns Gigi Becali atit de mediatizat la posturile de televiziune. Televiziunile ar trebui sa fie critice cu Gigi Becali, nu pasive cum sint acum. Gigi Becali ar trebui sa aiba parte de confruntari cind iese in spatiul public, in media. Ideile sale, ca ale oricui, sint discutabile si trebuie sa functioneze spiritul critic cind le difuzezi. Pina acum, televiziunile au fost portavocea lui Gigi Becali. Dar sint convins ca lucrurile se vor schimba; veti vedea cum Gigi Becali, daca va fi refuzat sau i se vor limita aparitiile la TV, va incepe sa-i spuna pe nume pe toti ziaristii care au luat bani de la el. El trebuie sa fie convins ca nu poti cumpara orice cu bani, ca nu poti face programele televiziunilor in functie de cit imparti la jurnalisti.

Radu Moraru era un fel de procuror

Cu Monica si Irinel Columbeanu ce-ati avut?
Noi mai iesim uneori in strada, facem actiuni la Piata Universitatii din Bucuresti. Si caricaturizam diverse ipostaze in care mass-media incalca dreptul consumatorului. Am scos in strada o papusa care facea play-back, ne-am folosit de o actrita care era in rolul unei gospodine care spala vase, minca malai si se uita la telenovele. Si am avut doua personaje, Iri si Moni, doi studenti care s-au costumat in Iri si Moni; au avut un succes imens de public. Acea sceneta a fost pentru noi un impuls sa pornim o campanie serioasa impotriva emisiunii; am facut o petitie si am spus: cine s-a saturat sa-i vada pe cei doi la televizor sa semneze. In doua ore, doar in Parcul IOR, am strins cinci sute de semnaturi, cu numele in clar al petitionarilor, numar de telefon, serie si numar de buletin, adresa.

Oamenii care protestau erau foarte seriosi, isi asumau protestul. Noi am prezentat acea petitie televiziunii B1, care difuzeaza emisiunea. Si am fost invitat la Nasu’, unde erau prezenti in studio Dan Chisu, Alice Nastase si un prieten al lui Irinel Columbeanu. Eu am fost inghesuit de invitati, toti erau contra initiativei. Iar moderatorul, Radu Moraru, era un fel de procuror. Toata lumea de la acea emisiune era surprinsa ca publicul are opinii, ca isi permite sa judece emisiunile, ca nu mai doreste sa-i vada pe ecran pe Irinel si Monica. Ideea acelor invitati era ca publicul ar trebui sa stea linistit si sa primeasca ce-i da televiziunea. Televiziunile ar trebui sa accepte ca publicul are pareri si ca e un partener al jurnalistilor.

„Publicul are dreptul sa stie cind un invitat plateste sa apara la televiziune“

Care este hiba principala, din punctul de vedere al Asociatiei Consumatorilor de Media, in emisiunea cu Monica si Irinel Columbeanu?
Calitatea jurnalistica a programului este foarte slaba. Emisiunea nu informeaza, nu formeaza, nu distreaza. Erau emisiuni fara sonor, doi oameni care se plimbau prin magazine. Nici un dialog, doar Ce zici, Iri? Bine, Iri! Si ce-i cu asta? De ce trebuie sa vedem asa ceva? Am avut si semnale din partea parintilor care erau indignati ca televiziunea ofera un asemenea model elevelor de liceu. Cu emisiunea aceasta mi s-a intarit ideea ca daca platesti poti sa vezi orice la televizor. Te filmezi cum joci jocuri pe calculator. Daca ai bani sigur vei gasi o televiziune care sa-ti difuzeze imaginile. Iar publicul trebuie sa inghita. CNA a reactionat pina la urma si a impus difuzarea emisiunii dupa ora 22.00.

In aceste campanii, ati fost vreodata amenintat?
Da, am primit telefoane anonime. Numarul meu de mobil este indicat in toate mesajele si comunicatele Asociatiei si am avut parte de „binevoitori“ care m-au injurat la telefon, m-au amenintat ca am sa fiu urmarit si batut pe strada. Si o ruda a mea a primit un telefon, prin care era avertizata ca am s-o incurc daca ma mai leg de Becali.

Ati facut o sesizare la Politie?
Nu am facut si acum imi pare rau. Daca voi mai fi amenintat, ma voi adresa Politiei.

Va pun o intrebare personala: avem un exemplu, Remus Cernea, presedintele Asociatiei Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta, care a intrat in politica si vrea sa candideze independent pentru Parlamentul European. Dvs. vreti sa intrati in politica si sa folositi Asociatia ca trambulina politica?
Nu. Nu vreau sa intru in politica. Eu sint asistent universitar la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii de la Universitatea Bucuresti. Imi place cariera universitara si imi place sa ma implic in chestiuni de functionare defectuoasa a presei. Am infiintat Asociatia Consumatorilor de Media ca rezultat al unor nemultumiri in rindul publicului, semnale care nu aveau raspuns din partea jurnalistilor. Ne propunem sa democratizam media un pic, sa nu mai fie mass-media regatul jurnalistului, iar publicul sa stea pasiv.


Demersul dvs. antibecalizare a fost sprijinit de Lavinia Sandru de la PIN.
Acest partid, PIN, vrea sa se apropie de dvs., vrea sa va atraga, aveti legaturi cu PIN?
In nici un caz. Nu exista nici o legatura intre noi si partidul respectiv. Actiunea noastra antibecalizare nu are nici o legatura cu actiunea celor de la PIN. Am dat si un drept la replica in Evenimentul zilei, in care am spus ca Asociatia Consumatorilor de Media nu are nici o legatura cu actiunea initiata de Lavinia Sandru.

Daca am ajuns la reactiile politice, va intreb: ce reactii politice au aparut la actiunea antibecalizare?
N-am avut nici o reactie politica. Nici una.

Cam inconstienta si nepasatoare clasa noastra politica. Sa nu fie prea tirzie reactia lor, daca se va produce.
Toata lumea fuge de Becali. E ca un cartof fierbinte. Nimeni nu vrea sa se bage. Toti se ascund.

Nu e o postura sinucigasa sa n-ai reactii la ce face Gigi Becali?
Am auzit un punct de vedere: daca nu vorbesti de persoana respectiva, ea va disparea… Nu cred ca e asa. E nevoie de o reactie civica, o reactie politica, e nevoie de o contrabalanta. Aveti dreptate, Becali va cistiga tot mai mult teren si s-ar putea sa fie prea tirziu cind vor dori si altii sa ia atitudine.

Domnule Badau, care este cea mai mare satisfactie a dvs. de cind sinteti la Asociatia Consumatorilor de Media?
Sint jurnalisti care au inceput sa tina cont de drepturile consumatorilor de media. Publicul trebuie sa fie corect informat, are dreptul la exprimare, are dreptul la transparenta, are dreptul sa stie cind un invitat isi plateste aparitiile la televiziune.

Din toate semnalele care va vin de la telespectatori, ce-i enerveaza cel mai mult?
Cele mai multe mesaje de protest sint impotriva violentei, crimelor, violurilor prezentate in jurnalele de stiri. Lumea zice: e o lume trista, o lume denaturata, o lume in care se pune accent pe violenta, se cauta violenta, se exhiba violenta. Dar, va spuneam si mai devreme, tot ce e in exces prezentat, acolo unde nu functioneaza spiritul critic si unde se forteaza gustul telespectatorului, toate acestea se vor intoarce impotriva televiziunilor. Va veni un moment cind telespectatorul va spune: Gata! Si va inchide televizorul. Din dezgust fata de programele de televiziune, numarul celor care adera la „Ziua fara televizor“ e in crestere.

despre ce a mai facut asociatia consumatorilor de media, aici

Advertisements

August 28, 2007 Posted by | Uncategorized | Leave a comment

La multi ani, Andrei Rosca

Sa ne traiesti si sa iubesti mereu cartile, asa cum o faci acum.

August 28, 2007 Posted by | Uncategorized | 3 Comments

Sclavia moderna: work&travel

suna bine la inceput: castigi bani si vezi america.dar ceea ce se intampla in realitate este ca studenti cu note mari (!!!!), care se pregatesc sa devina medici, avocati sau jurnalisti se duc in america, sa vanda hot-dogs, de dimineata pana seara, toata vara.

nicio problema pana aici. nu este o munca injositoare (desi poate ca o scoala de vara ar fi mai folositoare in viitoarea cariera..) . eu insumi, cat timp am fost proprietar de plafar am stat ”la vanzare”, iar in studentie, am vandut la taraba la metrou, ca sa-mi intretin familia (eram insurat). si am continuat sa vand la taraba si dupa ce am cumparat-o. problema este ca odata ajunsi la fata locului, studentii constata ca realitatea arata altfel decat in pliantele agentiei care i-a trimis: trebuie sa isi ia 2 job-uri ca sa poata pune un ban deoparte, ceea ce inseamna aprox 12 ore pe zi, munca e epuizanta (pentru multi, este primul job si constata ca exista o diferenta intre a-ti imagina cum e sa muncesti si a munci), nu ai asigurare la toate spitalele si daca patesti ceva, te poti trezi ca salvarea te-a dus la un spital unde platesti 1000 de dolari, pt o noapte de ”cazare” si tratament, nu ai timp sa faci altceva decat sa muncesti si promisele excursii in metropolele americane nu acopera oboseala si stresul acumulate…ca esti platit mult mai prost decat cetatenii americani stiai inca inainte de a pleca…

toate acestea, de ce? pentru ca suntem o natiune care trebuie ”vizata” ca sa vada america. si atunci, pentru tinerii studenti, calea de intrare este ”spalatul podelelor”. ”vinzi hot-dogs ca sa vezi america”. exista si umilinta mai mare?

umbla vorba ca de la anul se scot vizele. atunci, da, sa mergem in america. s-o vizitam, sa traim acolo, whatever. dar cu demnitate. cu bani castigati aici sau in alta parte, ca orice turist.

nu ca acum, cu viitori medici, avocati, jurnalisti, mai ieftini vanzatori de hot-dogs decat un american cu 10 clase

August 26, 2007 Posted by | Uncategorized | 4 Comments

Astazi

m-am intors din vama. unde am exorcizat cazatura care m-a pus pe bara vara asta. ma gandeam ca nu o sa mai suport stuful, ca nu o sa mai vreau pogo…dar totul e ok. muzica si vibratia sunt la fel ca inainte. am simtit in prima seara la stuf.  totul e in mine. si ramane acolo no matter what. a fost un accident. aveam oasele decalcifiate si poc, s-au rupt usor si urat. dar o sa treaca, iar eu am ramas la fel. a fost super sa simt asta.

a fost o nebunie ca am stat 5 nopti in vama. pe langa dureri si corvoada de-a te descurca cu o singura mana, putea oricand sa ma loveasca cineva in bratul rupt sau sa cad si sa reinceapa cosmarul (nu mai spun de aglomeratia din microbuze..)…dar trebuia sa merg si sa infrunt…cum spunea cineva, m-au rechemat demonii…si nu s-a intamplat nimic…un singur incident, la stuf, extrem de creepy: un tip beat-mort, a venit, m-a privit fix, s-a asezat pe banca din fata mea, si-a dat capul putin pe spate si apoi si l-a lasat sa cada cu toata forta, poooc, exact pe bratul meu. ghipsul a trosnit sec cand si-a strivit omul fruntea de el. si cred ca si nasul. ochii, sigur. a fost socant, pt ca s-a intamplat repede, nu am apucat sa reactionez si a durut ca naiba. m-am ferit abia cand a vrut sa repete figura…ciudat, nu? ati mai vazut asa ceva? acum vad gestul lui, ca pe unul de inchinare la ghipsul meu….un discipol?:))

anyway, a fost fain, sunt rosu ca un rac si, cum am ajuns azi in bucuresti, am sarit direct din microbuz la o intanire a bloggerilor care a fost foarte faina (multumesc, adrian pt invitatie). paranteza: pe cat am fost de incantat ca nu am patit nimic in vama, pe atat de rau era sa pic la cativa metri de terasa unde avea loc intalnirea: m-am redresat cu greu si asta m-a costat…

anyway, intalnirea a fost nice, pt ca a venit multa-multa lume, persoane faine, unele pe care imi doream sa le cunosc, (bobby voicu tiberiu lovin,  mihnea), altele pe care imi doream mult sa le revad (iulian, andrei, adrian, costin, cu care s-au si legat idei faine, sper sa se materializeze curand), atmosfera a fost super, locul e bine ales si au fost discutii interesante (si saratzele apetisante, aduse de adrian cristea). una peste alta, sper sa se repete astfel de intalniri si sa vin la ele fara ghips. desi a avut si el, ghipsul, un rost, pentru ca la plecare am fost cadorisit cu incriptii, 3 la numar. si le redau intr-o ordine aleatoare (pe naiba!).

deci, acum, pe ghipsul meu scrie asa: ”sa-ti stea mereu asa tare” (multumesc, adrian cristea!!), ”nihasa esti prea batran pt pogo!! (mmmmm, nota bene, aici lipsesc o virgula sau doua puncte?:D), si, mii de traznete! , port de-a lungul si de-a latul bucurestiului, inscriptia ”www.ecostin.com” (pusa ingrijit, intr-un chenar:)))

 si gata cu scrisul pe ziua de azi, ca mor de somn. este ora….3.40 dimineata…ce frumoasa este viata….voastra!

🙂 

si, ce urat e in bucuresti si ce frumos e in vama…

August 25, 2007 Posted by | Uncategorized | 12 Comments

Azi ma intorc in Vama

lumea spune ca sunt nebun.

August 17, 2007 Posted by | Uncategorized | Leave a comment

Pozitia Ascmedia fata de acuzele aduse televiziunii de Mitropolitul Clujului

Citat din articolul ”Profesioniştii tv îi răspund lui Anania” publicat in ziarul Adevarul de astazi, 18 august:

Biserica, un cenzor al presei?
Lucian Mândruţă, editor–prezentator al Observatorului de la ora 19,00, crede că este la latitudinea oricui să ia sau să respingă ce i se oferă. “Nu televiziunea fabrică realitatea, realitatea este făcută din acţiunea şi inacţiunea fiecăruia dintre noi”, spune acesta, în timp ce Horea Bădău, preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Media, remarcă un pericol potenţial în luările de poziţie din ultima perioadă, care arată că Biserica vrea să se erijeze în noul cenzor al presei, după moartea lui Ceauşescu.

Recent, au existat mai multe proteste ale asociaţiei faţă de violenţa din jurnalele de ştiri, dar membrii acceptă şi faptul că există şi programe profesioniste care informează, educă şi distrează. “Publicul nu este vegetativ, pasiv în faţa «poluării» tv, ci din ce în ce mai avizat şi mai activ, se manifestă critic faţă de programele tv”, spune Horea Bădău.”

Cititi tot articolul, aici

August 17, 2007 Posted by | Uncategorized | Leave a comment

Noi fotografii de la dezbaterea ”Bloggeri vs politicieni”. Multumiri Club A!

foto64.jpgfoto62.jpgfoto61.jpgfoto601.jpgfoto59.jpgfoto58.jpgfoto58.jpgfoto57.jpgfoto53.jpgfoto52.jpgfoto51.jpgfoto50.jpgfoto46.jpgfoto451.jpgfoto44.jpgfoto431.jpgfoto42.jpgfoto38.jpgfoto35.jpgfoto34.jpgfoto321.jpgfoto331.jpgfoto32.jpgfoto312.jpgfoto30.jpgfoto29.jpgfoto27.jpgfoto26.jpgfoto25.jpgfoto24.jpgfoto23.jpgfoto22.jpgfoto21.jpgfoto201.jpgfoto20.jpgfoto19.jpgfoto12.jpgfoto9.jpgfoto8.jpgfoto71.jpgfoto6.jpgfoto4.jpgfoto31.jpgfoto1.jpgfot048.jpg

August 15, 2007 Posted by | Uncategorized | Leave a comment

Un poem scris în studenție

Când am înființat primul și singurul Cenaclu Literar la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

II

Ca să tacă

undeva,

obosit,

un tramvai duce doi cai la cimitirul alcoolicilor

În vale

„niciodată nu sunt singur cu tine”

coperişurile negre-mi par de gheaţă murdară, azi

aplauzele culcă miriştea, tac câinii,

ascultă bălţile, gonesc. Caleaşca tare. Bancheta aspră.

O ceaţă fără rost în zi de Post

urechile-ţi au amorţit

atâta citit a dărâmat împaraţii, Klondike

îţi aminteşti, te săturaseşi de anul

legendei, te-am dus la Niagara, am cinat

pe un covor oltenesc, am băut apă nefiartă

De Dunăre versus restul lumii…Ciudat

Duşul nu înghite gogoşi, râgâie, ioc apă

ioc apă, zbiară grav muezinul

mormolocii din cadă trăiesc încă

geamurile de rezervă atrag rufoşi stropi

de ploaie pe rochiţa ta în carouri, eu

şi batista mov cu care îmi pipăiam nasul

papilele gustative, lumina lămpii, fluturii…

las-o baltă!

şoarecii de care mi-e frică

pivniţa în care nu intră vântul

lacrimile endorfine

Ce citeşti?

abine-albine, crimele se dau la roată dinţată

„alo”, centrala regulează numai „loco”,

coco, papagalul spune numai „coco”,

mocofanule, retenţie creştină, când o să creşti o să climă în frunze de a doua zi, de vină este Marta, ea şi găleata ei cu apă rece,

fundul ei ciupit de vărsat

picioare spălate de om puse la bălţat pe sârma culpelor

azi si mâine rogu-te doar

III

Vii?

Cursa în copacul ei înalt

Cuibul de tine

noaptea se lasă întotdeauna

respire

relicve care se lipesc de mâini, de masă, de pereţi, de profilul din ramă

                                                                                                          rana asudă udă crudă

crezi tu dar ei şoptesc altfel pe la colţuri

mătura a ciobit un gândac

urlu din gură de şarpe

hotelul se termină printr-un tunel

ferestrele se termină în lămpaşe

caii lunecă pe pardoseală, freacă tencuiala, bolovănesc cărămizile

azi-mâine clădirea va să pice

Luminile oraşului

Dorinţele casei

Pivniţa fără aer

Doamne, ce de greieri! Unul mă furnică în vârful arătătorului puţin nesigur dar nu bleg

sunt mort de oboseală, crede-mă, bea-mă

Un stol de păsări în cămăşi se zbate

Eliberat în camera-muzeu.

prietenul meu,

Vânătorul de fluturi, a încremenit cu ochii în tavan

Ora ceaiului vine, vine…

IV.

aşa trebuie să fie, urlu din gură de şarpe

păsările sunt şerpari, dar nu mănâncă şerpi

Trec în sufragerie unde, printre tablouri şi turme în grupuri statuare (minunate, minunate),

am o urmă de palmă pe obraz

ţi-au plăcut mâinile mele

mângâi melcul de birou

draperiile încep să ardă

flăcările sunt lacome, aşa scrie în cărţi

unghiile uscate dor, ciudat, dar nu crapă

şira spinării evacuează dorinţele

sunt cel mai tânăr pacient din salon

respiraţiile ies bubuind din pereţi

focul a uscat lupeşte candelabrul

duşul fără apă în buletin

mă-nfir în covorul oltenesc

Ce drog ieftin!

telefonul e prea fierbinte acum

revoc aprodeşte moştenirea ticăindă din flori de lemn, calde

o voce mai amplă, mai suplă, mai umplă!

copiii mă strigă sau aruncă cu pietre în foc

nu ştiu, nu

încep să ard, rămăsesem singura fiinţă

dintre pereţi şi soare sau cel puţin aşa credeam atunci

Carte poştală în Vama

Nu iese deloc, dar deloc fum şi mă înfurii pe cărţi şi pe fisa din mine care m-a lăsat fără oxigen

Moartea s-a întins la soare şi transpiră

Untos, cred că mă cheamă

Olimpiadă sau poate, „la foc, la foc”,

mai ţii minte? „să vină…să vină…”

V.

Osteneala a lovit pântecele timpului,

ce petrecere bolnavă!

Cordurile se-ncordează într-un pericol de

răsărit de soare după o noapte umedă

Doamne, ce nisip trandafiriu!

marea se dezlipeşte lipicioasă de cer, întinsă la uscat pe sârma culpelor, chemoasă, adâncă, untoasă

soarele, pentru a-i retuşa sarea, pentru

a-i domoli peştii

o iartă din nou

Un pescar matinal găseşte marea languroasă

şi improvizează un vers vesel

pe care-l fluieră până la nămiezi,

când uită pentru ce l-a compus!

Şi ce dacă?

Valuri albastru-închis, sărate la ţărm, cvartate de alb

o iarnă acustică

năvălesc petrecerile dorinde

temerile din morminte, lipicioasele,

cuvintele din urechile,

albinele…or să iasă, or să iasă

De va să ningă, nu vor găsi epiderme calde pe grătare „anaa culesuuum

floores”, lumina a răguşit, marea aprinde

reumatic nume après prenume în larg

„catarg lângă catarg”, valurile se întorc,

Vai ce docile, în schizofrenia galopantă a ţărmului sărat

Sunt nebun.

În timp ce recitesc notiţa de pe hârtia

scrumoasă, un om tace fermecat la răscrucea deschisă de suflul holul-tunelului ce mă sperie atât. Ce lume minunată! Floarea carnivoră îl dezghioacă aplomb ac după ac, schelă

după schelă, rămăşite în corul violinic al lifturilor de afară

Vidul mă doare aşa, ca un duduit de

şine prin halta cu un singur tren pe an

şi struguri bolţi peste casa de bilete

Vă rog pentru o fisă, doamnă!

mi se răspunde: legea pământului cea aspră cere sacrificii, armăsare

ştiu şi totuşi, fluture, fluier uşure ziua ce creşte maternă copiii ombilicali ai străzii.

August 14, 2007 Posted by | Uncategorized | 4 Comments

Braintv despre dezbaterile Ascmedia

Braintv a publicat materialele filmate la dezbaterile ”Bloggeri vs jurnalisti” si “Bloggeri vs politicieni”

Aici

August 10, 2007 Posted by | Uncategorized | 1 Comment